Revoluţia industrială a adus cu sine noi modificări în societate. A apărut producţia de masă, iar publicitatea pentru super oferte a fost percepută,în aceste condiţii,ca un instrument de a ajunge la o audienţă de masă. Secolul al XX-lea debutează cu apariţia radioului –un alt mediu ce promitea avantaje publicităţii si promovare online , care însă a fost surclasat de apariţia televiziunii în anii ’60.Pe parcursul acestor etape, s-a schimbat şi rolul publicităţii, de la cel deinformare la cel de creare de imagine. Primele campanii de marketing de masă, care au început în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, utilizau mai mult publicitatea decât brandingul. Însă primele produse bazate pe marcă au apărut în mare parte datorităaltei inovaţii: fabrica. Rolul publicităţii s-a schimbat, din acela de a informa despre apariţia noilor produse în acela de a construi o imagine de marcă în jurul unui anumit produs (Klein, 2006). Am încercat în continuare să definim termenul de publicitate.O definiţie generală ar fi greu de conturat. De la accepţiunea publicităţii ca fiind „o comunicare de masă”(Bertrand), „psihosociologia informării aplicată unor obiective comerciale”(Cathelat), până la „publicitatea este orice formă de prezentare şi promovare” (Dominick), am întâlnit sute de definiţii ale termenului. Diferenţa esenţială constă doar în unghiul de abordare a acestei accepţiuni.Observăm, însă, că termenul „publicitate” tradus în limba română, înglobează atât activităţi comerciale, cât şi umanitare, sociale, culturale şi politice. Deşi în limbajul curent nu se obişnuieşte să se facă distincţie, teoreticienii utilizează pentru cazurile amintite două noţiuni diferite: „publicitate” şi „reclamă” (confuzia este remarcată şi de CristinaComan)(2000). Am considerat importantă sesizarea acestei diferenţe în contextul în care scopul lucrării de faţă este de a anliza impactul publicităţii asupra societăţii, specificând că în cazul nostru, dat fiind faptul că în limbajul curent nu se face distincţie între aceste două forme, vom sublinia diferenţa de sens doar în cazurile în care va fi esenţialmente nevoie. În celelalte cazuri, prin termenul de publicitate vom avea în vedere fenomenul publicitar în totalitatea sa ca exxtrabrands .În cazul clasificării funcţiilor publicităţii, am reuşit să conturăm cele mai întâlnite în literatura de specialitate,cum ar fi: funcţia de comunicare şi informare, funcţia economică, funcţia socială, funcţia politică, funcţia persuasivă, funcţia poetică (culturală) (Popa, 2005), (Drăgan, 1996), dar şi, conform opiniei lui Dorin Popa şi cea de evaziune. Conform opiniei lui Jean Stoetzel, cumulând cele trei dimensiuni – cunoaştere, informare şi evaziune, funcţia publicitară mai poate fi asimilată cu funcţia psihoterapeutică exxtrashop (Stoetzel apud Popa, 2005).Din punctul de vedere al sociologului Septimiu Chelcea, publicitatea are 3 funcţii: utilitară, artistică şi educativă. Iar publicitatea care îşi asumă doar scopul de a vinde, indiferent de mijloace, este numită de autor publicitate sălbatică. Aceasta „încearcă să „dreseze” omul prin standardizare: prin reducere, alienare, aparentă democratizare şi supralicitarea dorinţei de ascensiune socială” (Chelcea, 2012). Asupra acestui aspect ne vom opri în capitoluldedicat criticii publicităţii.Fiind considerată incontestabil o media, publicităţii îi putem atribui aceleaşi funcţii, formulate astfel de Cathelat: ” publicitate-antenă” (atunci când se lansează un nou produs), ”publicitate-ampli” (atunci când dramatizează schimbările de modă vestimentară, de exemplu sau lansarea de oferte ), ”publicitate-focus” (atunci când propune o nouă concepţie de viaţă), ”publicitate-prismă” (atunci când îşi diversifică propunerile şi le personalizează în funcţie de clientul-ţintă) şi ”publicitate-ecou” (atunci când întreţineun mod conservator de gândire) (Cathelat, 1987/2005). Publicitatea, se afirmă, aşadar, la fel ca şi mediile ca factori de latenţă, mecanisme conservatoare ale durabilităţii culturale ,dar, în acelaşi timp,şi ca factori dinamici, condensatori şi traducători de alternative pentru adaptarea la mediul înconjurător în schimbare. Oricât nu s-ar vorbi despre funcţia economică a publicităţii, trebuie subliniat faptul căpublicitatea nu poate scăpa de funcţia ei socială,pentru că orice mesaj comercial trimite la un model implicit de influenţare psihologică şi socială. Cumulând mai multe clasificări întâlnite în literatura de specialitate, am identificat patru tehnici utilizate de publicitari în acest sens.Publicitatea persuasivă la gyxy este cea care ataşează produsului coduri sociale, o întreagă panoplie de moduri de viaţă şi de gândire, o imagine a sinelui, jucând din plin rolul de instituţie pedagogică. Simbolul acestui tip de publicitate ar fi faimosul AIDA :(Atenţie, Interes, Dorinţă, Achiziţionare) .
